O veste buna (???) si-una proasta!!!

Vestea buna este ca, asa cum am inteles de la insusi Razvan Ungureanu, dar si de la un munte de nesimtire care se numeste Ionel Blanculescu, statul roman NU a vindut SI zacamintele de cupru de la Rosia Poieni.

Sincer sa va zic, as fi tentat sa inteleg, de aici, ca aceste zacaminte vor continua sa ne apartina.

Vestea proasta este ca exista o firma, despre care nu se stie aproape nimic, care se va putea infrupta, cind va dori si cit va dori, din „zacamintele care ne apartin”, platind un amarit de 4% din valoarea lor.

Adica, aceste zacaminte ne apartin noua, dar sint ale lor! E clar?

Concluzia mea este una singura: astia se comporta ca niste puslamale care se cred suficient de destepte sa ne faca din vorbe! Daca vor reusi, e doar vina noastra!

Cum isi permite, Ungureanu?

Dupa ce in PDL s-a propus excluderea lui C. Preda din partid, actualul p.m. si-a permis o interventie publica impardonabila in favoarea acestuia. Interventie care face tandari imaginea europeana la care respectivul migaleste, viseaza si incearca sa si-o construiasca. Sau, mai corect spus, sa ne-o bage pe git! Sincer, nu stiu daca premierul din Uzbekistan sau din Cote d’Ivoire isi permit asemenea imixtiuni in treburile, in politica de cadre si deciziile interne ale unui partid, insa prin acest gest, acolo se plaseaza, singur, si premierul nostru. Nicidecum in Europa!

Din cite stiu, PDL-ul are un sef de partid, are niste lideri si, in general, are cine sa ia decizii. Bune sau proaste, asta e treaba lor, si nu stiu sa fi cerut sfatul cuiva.

Iar cind cineva se buluceste cu sfaturi pe care nu i le-a cerut nimeni, isi pune in lumina adevarata fata.

Sigur, e de presupus ca gestul lui MRU e inspirat din practicile mentorului sau. Daca Basescu isi permite, el de ce n-ar putea, nu?

Pina la urma, nu-i chiar asa de rau: cu ocazia asta, cunoastem si noi materialul. Care iese la lumina, indiferent cite ifose ieftine ar turna pe deasupra, oricite exprimari dorit elevate dar groaznic de aproximative ar debita. Si oricite referiri ar face la un DEX pe care nu l-a mai vizitat de mult timp. Sau l-a vizitat de pomana.

La urma urmei, nu-i de mirare: pe cine ar fi putut numi Mari Nelu premier?

De ce tace Mari Nelu?

Nu cu mult timp in urma, o rumoare ca de primavara infiora un pic pielea unor capetenii portocalii, facind-o ca de … cocos!

Si numaidecit, ca o clota mamoasa si grijulie, pseudopresedintele lasa dracu’ echidistanta, neutralitatea, impartialitatea si toate celelalte vorbe goale (pentru el) din cartea pe care s-a juruit, nu o singura data, strimb. Intervenea, ca SPIR-ul, ca SMURD-ul, ca guarzii astia de si-au tras ambulante si acu asteapta legea sanatatii, spre a reda principalului partid de guvernamint linia luminoasa catre viitorul de aur, spre a le reda ... busola!

Acum insa, cind deruta si deprimarea cuprind tot mai multi dintre supusii sai sau aliati ai acestora, cind multi au dat, deja, bir cu fugitii, marinelul tace.

Dezertarile, mai mari sau mai mici, se tin lant. Curind, s-ar putea transforma intr-o reactie de multiplicare al carei final ar putea fi dezintegrarea totala a PDL-ului. Iar lui pare ca nu-i pasa!

Multi au pronosticat ca aceia ce au parasit corabia care ia apa, se vor trezi cu niscaiva dosare, cu ceva convocari pe la parchete sau arestari de fezandare si revenire. Nimic din toate astea. Oare de ce?

Cazul cel mai interesant este cel al acestui Frunzaverde, care tocmai s-a angajat ca n-o sa-l deranjeze nici cit un tintar pe prietenul lui, Ungureanu. Aud? Mi se pare mie sau discutam despre un (proaspat) liberal care, spre deosebire de toti ceilalti, NU e in opozitie? Sau, poate, e si la putere, si in opozitie. Ce fel de struto-camila mai e si asta?

Se naste sentimentul ca asistam la o piesa de teatru, mai precis o farsa, al carei regizor, nimeni altul decit Mari Nelu, priveste multumit, sorbind cu inghitituri mici din paharul in care navigheaza, in deriva, 4 aisberguri cubice.

Si totusi, piesa ar putea sa cada cu zgomot la premiera: votarea unei legi in parlament sau, dimpotriva, trintirea alteia, votarea unei motiuni, de preferat DE CENZURA, ar putea da ocazia noilor recruti sa-si probeze atasamentul si fidelitatea fata de cauza opozitiei: aceea de a transforma prezentul portocaliu intr-un trecut ... maro!

SAU NU!

Maci adu … din Kenia

Am inchis, nervos, televizoru. Tocmai tusise Borcea. Sau Bolcea. Unu …

Din cite stiu eu, astia nu prea lasa geamurile deschise la avion. Cel putin, nu in timpul mersului.

S-o fi deschis vreunul, accidental, cind facu hurdubaia la stinga, spre Viena. Si raci infractorul. Incatusat fiind, nu putu sa-si incheie jaka la gitu-i sensibil, in timp util.

Si uite cum, odata aterizat la Otto peni, se va indrepta glont de 45 spre infermerie, in loc de tribunal.

Iar timp pierdut, iar tatonari, iar negocieri. Mai las eu umpic, mai taci tu ceva … Dimbovita, apa lina!

Cum ziceam, am inchis televizoru. L-am deschis din nou, nemultumit: il lasasem pa Antena3! Cu astia nu stii: sint in stare sa transmita si cu televizoru inchis de tot! Am comutat repede pe un canal de sport – doar n-or da si astia cu Foldea – si l-am inchis din nou, ceva mai linistit. Pa televizor, ca pa Şoldea n-ai cum. Niama kak!

Ca oameni sintem, nu fiare! Zau asa!

Ceva tot nu-mi da pace. Il scot si din priza! Privesc stecherul cu dusmanie. Il suspectez de orice nefacuta.

Ii lipesc cracii cu scotch. Stecherului, nu smecherului.

Bine ca se grabi Mari Nelu sa-l caute in gaura de sarpe. Daca-l cautau ailanti, cine stie in ce gaura il … Ptiu, drace!

Mai bine ma duc in parc. Or transmite astia si-acolo? Poate am noroc. Oricum, nu ma intorc pina nu se linistesc cu transmisiile lor derecte. Dati-mi si mie un SMS cind e gata zavera. Ca prea mult nu crez sa tie! Avem alte trebi. Si-apoi, ce mare brinza? Vine Goldea din safari. Parc-ar veni Prunariu din Cosmos … Sau flota indarat!

Maci adu a băut nas ing!

Presimt …

… ca acest Boldea va produce mari prejudicii de imagine citorva PDL-isti (Mircea Toader mi s-a parut tare crispat in ultima vreme), dar si PDL-ului, in ansamblu, ceea ce explica si nervozitatea excesiva, implicarea total disproportionata si declaratiile incoerente ale lui Mari Nelu.

Asta daca nu cumva bagheta fermecata a justitiei reformate din statul reformat Romania ii va reda, safaristului, virginitatea. Sau, ca sa ma exprim marinareste, va fi reevaluat!

Basescu il va cauta pe Mihai Boldea chiar si-n gaura de sarpe!

Dar stie el, Basescu, citi serpi si, evident, cite gauri sint in Kenia? Sau Congo ...

Si-apoi, adevarata problema a Romaniei nu consta in infractorii care parasesc tara ...

Premierul Romaniei ar fi putut fi domnul Bocşa!

Liderului PSD i s-a propus sa-si schimbe numele: in loc de Ponta Ve, sa-l cheme Bocşa Se. Nu in urma unei casatorii, ci a unei MEZaliante de concubinaj.

Mai grasii PDL isi freaca minutele, bucurosi: opozitia a demonstrat, vezi Doamne, ca nu-i pasa de tristul destin (chiar de ei cladit) al tarisoarei, si cind a fost chemata sa puna umarul, s-a dat lovita.

Eu, spre deosebire de multi, cred, totusi, ca propunerea lui Mari Nelu, oricit de zeflemist ar fi fost formulata si oricit de glumeata ar fi putut parea, era cit se poate de serioasa, iar daca Ponta ar fi marsat, chiar ar fi devenit prim-ministru. Tot un fel de Boc sau, hai sa zicem, Ungureanu, primind lista ministrilor in plic, trebuind sa ceara aprobare din deal pentru a schimba pe cineva din functie, pentru a putea stranuta in directia udrei sau pentru orice alta initiativa de substanta. Basescu ar fi cistigat un nou premierus captivus si, mult mai important, ceva capital de imagine si un ragaz vital pentru a pregati in liniste pasii urmatori.

Cit bine ar fi putut face Ponta, din aceasta postura, Romaniei? Cit a facut si Boc, cit face si Ungureanu. Trebuia Ponta sa accepte „calul traian”? Cu siguranta, acest dar greco-dobrogean i-ar fi fost fatal. Lui, si, probabil, si noua! El ar fi fost, definitiv, compromis, USL-ul dezmembrat, puterea portocalie salvata de la dezastru. Cum sa nu-si fi dorit marinelul asa ceva?

Sigur, Basescu si-ar fi maximizat sansele daca ar fi formulat, oficial si sobru, propunerea sa. Numai ca, orgolios pina peste poate, n-ar fi suportat un refuz din partea lui Ponta! De aceea si-a lasat posibilitatea ca, in varianta declinarii ofertei sale, sa spuna ca oricum n-avea un asemenea gind! "Ce, ba, nu mai stii de gluma? Hă, hă, hă!

Un singur lucru n-am inteles: de ce nu i-a raspuns Ponta insusi?

Patapievici. Stiti care. Autodenunt?

Patapievici, huiduit si ocarit la Timisoara - BRAVO, TIMISOARA! - pentru textele sale incalificabile, a gasit cu cale sa raspunda asa:

“Nu ați citit textul meu. Ați citit ALTI antisemiți, legionari sau naționaliști..."

Pai zi asa, nene!

In vremuri de criza …

… fiecare incearca sa supravietuiasca asa cum poate. Si, cum reclama e sufletul comertului, se fac cele mai ispititoare oferte, cu o debordanta imaginatie.

Iata una dintre ele, cu o gaselnita imposibil de egalat:

„In farmacia noastra aveti o reducere de minim 10% la orice reteta compensata sau gratuita!”

Tu poti sa-i rezisti?

P.S. Nu pot sa dau numele farmaciei decit daca ma contacteaza pentru un deal publicitar. Pe criza asta, nu trebuie sa maninca si gura mea o felie de cozonac?

De 8 Martie ...

Doamnelor si domnisoarelor!

Avind in vedere ca, din cauza ca datorita faptului incit unii vorbesc ca aceasta zi e comunista, nu va zic si nu va urez nimic!

Dar va pup!

Cumpara produse romanesti!

Cu asemenea indemn cretinoid vrea PDL-ul sa cistige voturi? Sincer sa fiu, nici nu stiu daca astia sint, pur si simplu, tembeli, sau de-a dreptul odiosi.

Pai sa analizam: cine produce aceste marfuri, pe care oranjada stricata ne indeamna sa le cumparam? Pe scurt si grosier, IMM-urile sau producatorii particulari. Adica exact aia sugrumati si sugusati de puterea portocalie, evident cei care au supravietuit, cine stie cum, masurilor economico-financiare de mare exceptie dictate de la Cotroceni si puse in aplicare de flasnetuta Eboc. Si care, pesemne, printr-un miracol, au preturi mai mici si calitate superioara (??).

Ca doar acesti corifei ai politichiei dimbovitene nu ne-or indemna sa cumparam produse mai scumpe sau mai proaste, doar fiindca sint romanesti.

Caci, cu ce am putea noi cumpara acele produse mai scumpe, dar mioritice? Probabil cu aia 25% lipsa din salarii, sau 15% disparuti din pensii? Ca poate le-am lua chiar si mai scumpe, daca in loc de minus 25% am avea plus 50% la „salar”, sau in loc de minus 15% am avea plus 40%, la pensii.

In fine, daca puterea vrea sa cumparam produse romanesti, solutia e simpla: trebuie sa sprijine (iar nu sa stringa de git) toate acele firme sau asociatii care produc, pentru a putea lupta de la egal la egal cu producatorii straini. Mai mult, trebuie sa asigure si cresterea consistenta a puterii de cumparare. Si-atunci, DA: un asemenea indemn e de inteles, in anumite situatii, si merita urmat.

Pina una-alta, actuala putere si-ar dori, cu adevarat, sa cumparam un singur produs romanesc: GOGOSI! Restul, e doar demagogie ieftina si campanie electorala!

Vesti bune: Melescanu, sef la SIE!

Noroc cu imaginatia, de-o saracie lucie, a regizorilor de film prost si politist: raufacatorul sare un gard, se opreste o clipa, trage un foc spre urmaritorii sai, se ascunde dupa un tomberon, mai trage un foc, se cocoata pe un stilp de unde mai trage un foc, mai trage o dusca, apoi se arunca intr-o latrina de unde, ce crezi?, inca un foc si tot asa: dintr-un pistol de-ala cu butoias de 5 lacase trage fo 28 de focuri, toate in zadar, dupa care, slava Domnului, se aude tacanitul metalic, uscat si izbavitor. Percutorul a lovit in gol, iar infractorul ride sardonic, desi nu e risul lui, ci mai degraba un hahait inept, si se arunca in gol, de la subsol.

Noroc, zic, cu acest sablon, stupid dar didactic, caci nici macar pana mea n-ar fi izbutit o descriere mai realista a chinurilor prin care se tavaleste Mari Nelu, obligat sa traga cartus dupa cartus pentru a-si tine la distanta urmaritorii.

Iar faptul ca a inceput sa-si consume munitia GREA e semn sigur de panica. Fiindca un om ca Melescanu, „strecurat” in tabara inamica, putea fi de 1000 de ori mai folositor altfel.

Sigur, Basescu a obtinut, prin aceasta manevra, o lovitura de imagine (cu slab impact, dupa parerea mea) si o (temporara) echilibrare a situatiei din Senat.

Sint, insa, cistiguri fragile si efemere. E ca si cum ai trage cu tunul in vrabii. Mult zgomot pentru nimic, cum ar spune tata lu’ Hamlet.

Inca fo citiva melescani, si se va auzi tacanitul metalic, uscat si izbavitor. Sa fim optimisti!