Ce deosebire este intre un dosar penal si un automobil?

Indraznesc sa adresez aceasta intrebare tuturor celor zdraveni la cap! Mai mult, indraznesc sa adresez aceasta intrebare procurorului general al Romaniei. De ce nu, ministrului justitiei.

Toata lumea stie ca, de-a lungul timpului, mari firme constructoare de automobile au constatat defectiuni importante la anumite loturi de masini, fabricate intr-o anumita perioada de timp, intr-un anumit loc sau de catre un anumit colectiv. Cind defectiunile s-au dovedit majore, de natura sa poata produce accidente, sa puna in pericol circulatia rutiera sau chiar siguranta, sanatatea si integritatea corporala a persoanelor transportate, firmele au decis, cu eforturi materiale si logistice uriase, sa retraga de pe piata, temporar sau chiar definitiv, respectivele loturi de masini.

Dar ce are asta cu subprefectura? Pai are!

Fapte relevate in ultima perioada dovedesc ca multe dintre dosarele penale „fabricate” de un anumit procuror (puteam sa ma lipsesc de ghilimele) prezinta defecte majore, grave, de fabricatie. Este deasupra oricarui dubiu ca, prin sentintele injuste pe care le-au generat, ele pun in pericol sanatatea (daca nu cumva, Doamne fereste, chiar viata!) unor cetateni si, la fel de sigur, aduc atingere grava drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

In aceste conditii, de ce Justitia Romana nu poate retrage, temporar, aceste (auto)dosare, pentru o revizie tehnica riguroasa, in urma careia sa existe CERTITUDINEA ca instrumentarea lor a respectat cu sfintenie toate normele procedurale care garanteaza fiecarui inculpat ca speta in care e implicat va fi judecata corect si impartial?

Despre Halep

Am tot auzit, in ultimii 2 ani, pareri peste pareri, majoritatea la o extrema sau alta, dar toate, absolut toate, de la mari specialisti in jocul de tenis. Sint aceiasi care se pricep la politica, la fotbal, la femei, la nave cosmice sau la guvernare. C-asa-i la noi …

M-am abtinut, pina acum, sa mai pun si eu o caramida, cu toate ca eu insumi ma pricep la politica, la fotbal, la femei, la nave cosmice sau la guvernare. Ca un bun roman ce ma gasesc!

Ceea ce m-a hotarit sa ies din criogenie a fost constatarea ca fata asta trece printr-o criza psihica uriasa, care ar putea chiar sa-i puna capat unei cariere inceputa cam tirziu si care ameninta sa devina doar o fulguratie pe cerul, si asa innorat, al tenisului romanesc.

Cei care au sadit saminta raului sint, dupa parerea mea, apropiatii Simonei, cei care, in clipa in care au aparut, asa cum au aparut, niste rezultate bune, au inceput sa-i cinte, zi si noapte, ode si imnuri de slava. Usor, usor, copila si-a pierdut simtul realitatii, al masurii, si a inceput sa se creada marea stea a tenisului mondial, pentru care cucerirea gloriei supreme nu mai era decit o chestiune de zile sau saptamini.

Iar daca se gasea, totusi, cineva care sa incerce s-o aduca cu picioarele pe pamint, acela era, fara indoiala, rau intentionat, invidios sau habarnagiu, deci trebuia indepartat. Schimbind antrenorii ca pe ciorapi, e limpede de ce in mintea ei s-a instapinit rapid un haos absolut. Singurul lucru pe care, in incapatinarea ei, care uneori are efecte pozitive, il considera imuabil este valoarea ei uriasa, care ii da tot dreptul la suprematia mondiala in tenis. Iar infringerile, uneori catastrofale, la jucatoare no-name, sint cauzate de nu stiu ce temeri, abordari tactice gresite (vina antrenorilor!) sau presiuni (lumea rea!)

Adevarul e ca Halep este foarte, foarte departe de a fi o jucatoare completa. Are un joc destul de stereotip, bazat pe reverul in cros si schimbari bune de directie. Si … cam atit. Serviciul fluctuant, cu multe duble, voleul aproximativ, smashuri de cascadorii risului si scurte sublime, care lipsesc cu desavirsire.

Este o jucatoare foarte predictibila, usor de „citit”. Si daca o adversara, chiar modesta valoric, are posibilitati de a-i anihila armele preferate, Simona nu se mai regaseste si intra in panica. De-aici pina la infringere e doar un pas.

Asadar, explicatia esecurilor este bagajul ei tehnic foarte restrins. Daca ea ar fi in stare sa accepte, in sinea ei, aceasta explicatie, poate ca ar fi in stare sa inceapa sa exerseze un spectru mai larg de lovituri. Nu-i usor, caci nu mai e chiar foarte tinara, dar in 3-4 ani am putea vedea o fata noua a Simonei. Si, ambitioasa cum o stim, am putea vedea si performante pe masura.

Parerea mea!
Update: Se pare ca VEDETA ar fi declarat, recent: "Nu am nici o obligație față de nimeni din țara noastră. În primul rînd, joc pentru mine."
Nu pot decit s-o incurajez: Prostul, daca nu-i fudul...

Cu ochii pe noi ca pe butelie!!

Comisia Europeană nu vede cu ochi buni planul Guvernului de a reduce TVA. Ei sint ingrijorati ca masura este nesustenabila, etc si bla bla bla.

Ie-te-ai dracu` specialistii lu` peste! Mi se pare mie sau aceiasi mintosi de le crapa capul ar fi trebuit sa fie ingrijorati de-acum 2500 de ani de ceea ce face Grecia, de directia gresita in care se indreapta aceasta?

N-au fost. I-a durut la bascheti ce face Grecia. Daca s-ar fi ingrijorat, macar umpic, UE n-ar fi fost acum in situatia de a pompa cu sutele de miliarde de ieuroi in dosul unei tari de care n-au avut grija. Pe ei ii Dabija de Romania. Aoleo! Se tem ca o sa creasca inflatiunea de la 2,03 la 2,04?

Sau poate se tem ca Romania isi va consolida cresterea economica si ca nu va mai avea nevoie de tutela lor, de imprumuturi de la ei si, mai ales, de “indicăţiile lor pretioase”?

Tze sa fie, tze sa fie?

Balta, bita si base

Dupa cum blogul meu sta marturie, nu l-am considerat niciodata pe basescu dotat cu vreo cine stie ce inteligenta, ci doar atita cit are nevoie un smecheras din port sa-i "faca" pe fraieri. Noroc cu armata de sufleori din backstage, care l-a ghidonat cit a putut, cit sa nu se scufundaseu. Oricum, de suficiente ori a trebuit sa iasa, dupa cite vreo perla, sa retracteze, s-o coteasca sau, pur si simplu, sa dea vina pe bauturile alcoolice. Nesansa lui e ca e limbut si nu rateaza aproape niciun prilej de a da cu bita in balta. Chiar daca stropii ii sar si lui, intre ochi. Multa, mult prea multa lume se intreaba care e, de fapt, miza arestarii lui Sova; de ce acuzatiile (si probele) nu sint trimise in instanta, pentru declansarea unui proces lamuritor. Ca si cum targetul final nu ar fi judecarea, ci arestarea. Noroc ca vine basescu si ridica un colt al cortinei: "dacă Șova știe multe lucruri, spre exemplu, despre Victor Ponta, păi nu se dă votul" Indirect, ce ne spune prea batrinul lup? Ca arestarea lui Sova ar fi un pas catre gitul lui Ponta? Ca unui Sova arestat i se poate susura in ureche "da-mi-l pe Ponta si ai iesit"? Eu asta n-as crede in ruptul capului. Nici voi, nu? Intrebarea este alta: de unde stie basescu de asemenea "proceduri"? Oare asa era mersul facut (si) pe vremea lui?

Aud si ma ingrozesc

Tot aud, in ultima vreme, aproape zilnic, o timpenie fara margini: „justitia a inceput sa-si faca treaba”  Cei care spun asta sint ori ticalosi, ori prosti!

Pe de o parte, o justitie care ani si ani de zile, lucreaza intr-un anume fel si, dintr-o data, ca prin miracol, are o revelatie: nu e bine sa fie rau! Sa fim buni, sa fim drepti, sa fim cinstiti! Si pina acum, ce-am pazit?

Sint unii care spun: pina acum nu i-a lasat basescu, ca aveau scheleti prin dulapuri!  Si, daca a plecat basescu, au plecat si scheletii?

Pe de alta parte, cei care sustin (si cred) ca „justitia a inceput sa-si faca treaba” nu baga de seama ca, de fapt, justitia nu a inceput nimic! Fiindca simfonia asta cacofonica, pentru catuse si orchestra, e foarte departe de a insemna justitie. Justitia o vom vedea abia in clipa unei sentinte definitive si executorii.

Balanganeala asta bezmetica intre arestul politiei si resortul Stejari, ia sutienul, na posetuta, intre 2 postari pe facebook, 3 arestari si 4 eliberari, asta sa fie Justitia? Ea insasi, in persoana?

Mai degraba putem spune ca, in ultima vreme, in interiorul Sistemului a mocnit si a dospit un conflict pentru suprematie, cum se intimpla deseori in interiorul unor asemenea structuri, mai mari sau mai mici. S-a spart buboiul, si a curs puroiul. Exista pericolul sa se aleaga praful de toata sandramaua. Si-atunci, ce fac actantii? Cam ce a facut PDL-ul in 2008. Si-au aruncat peste bord, marinareste vorbind, toate vechile obiceiuri, naravuri, simboluri. Inclusiv portocaliul, astfel ca lumea sa uite ca sint tot ei , cei cu taierile de pensii si salarii, cu imprumutul fabulos la FMI, cu transarea si vinzarea tarii, angro și en détail, cu cite si mai cite.

Cam asta inseamna si iuresul asta nebun, la care asistam acum: nu sintem noi, cei care au tinut dosare la sertar, cu anii, cei care au plins si au umflat / dezumflat expertize si prejudicii, cei care au pronuntat condamnari ca sa dea exemplu sau care au incriminat infractiuni telepatice, cei care i-au priponit pe toti cei ce-l suparau pe popeye the sailor.

Nu e altceva decit o uriasa operatiune cosmetica, de imagine. Pina se linistesc apele si trece pericolul.

Daca ati incercat, cind erati mici, sa prindeti o sopirla de coada, stiti, desigur, ce urmeaza sa se intimple!

DNA – viitorul Romaniei!

La bilantul anual al DNA, cel despre care am auzit ca ar fi presedintele Romaniei a slobozit-o pe-aia greaua, vorbind oral:

”Cu toţii am avea de câştigat din această investiţie publică (in DNA), pentru că ar fi o investiţie în viitorul naţiunii noastre”.

Pai zi, bre, asa!  Zer  şeon!

Pese. Ori poate asa s-a stabilit, asa era mersu' facut: ca DNA-ul sa fie viitorul Romaniei. Sa-l fi luat gura pe dinainte, din cauza la viteza de exprimare? Numai ca, la asa viteze, viitorul devine incert. S-ar putea, vreau sa zic, ca intr-un viitor nu chiar indepartat sa nu prea mai avem Romanie. Sa raminem decit cu DNA-ul. Iar DNA sa se transforme in ADN!

Arestati-i, tovarasi!

Cu mai bine de 30 de ani in urma, aflindu-ma intimplator la sediul Militiei din cartier, am asistat la niste momente interesante. A fost adus, incatusat, un presupus şuţ, prins in exercitiul functiunii intr-un autobuz. A fost bagat intr-un birou in care un major bortos si asudat, descheiat la veston si cu camasa iesita, partial, din pantaloni, l-a pus sa scrie, dupa dictare, o declaratie.

- Semneaza, ma! – i-a zis, rastit, la final. Şuţul a parut, deodata, ca realizeaza ca-si baga singur capul in lat.

- Dom’ major, ca-ti-as, nu semnez, ca m-am nenorocit singur!

Majorul a facut ochii mici si l-a sfredelit cu privirea.

- Semneaza, ma, ca nu vreau sa-ti pling de mila!

Asta, ca o fi, c-o plesni, ca sa moara copilasii lui, ca sa traiasca purcelu lu’ matale, alea-alea.

Tablagiul n-a mai pierdut vremea cu el. A apasat un buton si, in citeva secunde, 2 gealati de-aia, dublu-lat, au intrat in birou cu grabire.

- Ordin, sefu’!

- Baieti, ia duceti-l pe-asta la subsol, sa-l putem ancheta cum trebuie!

Poate ca nu mi-as mai fi amintit niciodata intimplarea asta, daca n-as fi vazut la un post basist o scursura umana, un jeg care incepea fiecare fraza cu „noi, societatea civila…” (Cine naiba i-o fi spus lui ca el este societatea civila?)

In toiul unei discutii aprinse (desi NU in contradictoriu!) despre imunitati si alte alea, individul a decretat, ritos, cu un rinjet de major burtos:

Sa-i aresteze, dom’le, sa-i poata ancheta cum trebuie!!

Mai nou, se trezeste si alde Iohannis ca senatorii se opun bunului mers al justitiei. De parca, daca legea le da dreptul sa zica „NU”, inseamna ca le da dreptul sa obstructioneze justitia. Asta-i extractia logicii de sest, prin metoda fracturarii controlate!

Bomba de presa! Incredibil!!!

Aflam de la televiziuni:

basescu nu sare s-o scape pe Udrea; el vrea sa se scape pe el!!!!
Noi ii dorim succesuri! Daca vrea, poate sa ude si canapeaua!

Iohannis sau pestele de pe televizor

Afirmatiile recente ale Elenei Udrea stirnesc reactii dintre cele mai diverse. Sint unii care le minimalizeaza, din prostie sau interes murdar, cu motivarea, mai mult decit puerila, ca cea care le face este o mincinoasa, o corupta, o si o! Abordare mai idioata, cu greu se poate imagina.

Daca am fi fost sclavii acestei prejudecati, am fi putut sa negam cu vehementa cele povestite de clanul Bercea, niste interlopi lipsiti de cea mai mica urma de credibilitate. Totusi, tot ce au sustinut (si probat!) acestia s-a dovedit purul adevar.

Sigur, nu trebuie cazut in cealalta extrema, luind spusele blondei drept litera de evanghelie. Motivele pentru care Udrea a iesit la (contra)atac o pot determina sa improvizeze, sa denatureze sau chiar sa inventeze informatii.

Singura atitudine normala si logica ar fi de a verifica aceste informatii, repede, temeinic si amanuntit.

Am mai auzit si timpenia cum ca spusele Udrei nu sint dovezi. Sigur ca nu sint, dar inseamna asta ca asemenea dovezi nu exista? Clanul Bercea s-a dovedit mai tare decit Sahia Film! De ce ar fi Udrea mai prejos?

Tinta principala a denuntului facut de blonda piratului este seful SRI, Florian Coldea.

iar gravitatea exceptionala a informatiilor (adevarate sau false) obliga la elucidarea lor, cu atit mai mult cu cit, aproape simultan, niste suspiciuni foarte grave asupra activitatii aceluiasi Coldea sint lansate si din directia Curtii Constitutionale.

Dar cine sa lamureasca toate acestea?

Comisia parlamentara de control al Parlamentului de catre SRI?  Mersi!

Cu un umor de cea mai proasta calitate, Florian Coldea anunta ca asupra celor mentionate se vor face niste verificari interne. Cuuuum? Adica SRI-ul lui Coldea verifica acuzatiile ce se aduc lui Coldea? Pai zi, dom’le, asa, sa ne mai linistim!

In timpul asta, Iohannis tace. Udrea ne sugera ca, in campania prezidentiala, Coldea l-ar fi sustinut pe Iohannis. Daca-i asa, atunci doar pestele de pe televizor …
P.S. Budapesta consideră INACCEPTABILĂ neacordarea autonomiei pentru maghiarii din Transilvania.
Iohannis ... de asemenea ... tace.  Avem aici ilustrarea perfecta a lucrului bine tacut!

Nesimtirea basescului – cit … CASA! Sau casa … cit nesimtirea! Dar o fi doar atit?

 De neinteles bunavointa nelimitata a „pisicutului” Ponta fata de cotoiul alfa, caruia i-a pus la dispozitie o lista cu locuinte care mai de care mai opulente, demne cu adevarat de un mare fauritor de neam si tara, din care sa-si aleaga. Din lista mai lipsea doar Casa Poporului, fiindca era umpic ocupata. Cam degeaba, fie vorba intre noi, dar ocupata!

Stupoare insa: nesimtitul national se declara nesatisfacut!

Intr-o tara atit de saraca, in care atit de multi oameni locuiesc in citiva metri patrati de persoana, acest individ nu se multumeste cu sute de metri patrati, cu un confort si un lux care, pentru imensa majoritate a romanilor sint lucruri vazute doar in filme.

Unii spun ca sint semnele unei boli mintale. O fi, nu ma pricep. Si nu stiu daca asta ar exclude o neamprostie uriasa.

Numai ca acest gest, care, cu siguranta, face ca popularitatea fostului chirias de la Cotroceni sa se prabuseasca de tot, m-a facut sa-mi pun o intrebare la care va invit sa meditati: cit de greu ar fi ca, la un moment dat, o anumita lege sa fie „imbogatita” cu vreo 2 rindulete, nesemnificative si nebagate in seama. Ca de-un exemplu:

„fostii sefi de stat isi pot cumpara locuinta in care locuiesc, la pretul de inventar.” (sau alta formulare similara) Pentru cei care, poate, zimbesc neincrezatori, amintesc ca basescu a cumparat, legal, casa din Mihaileanu cu fo 19.ooo de coco.

Isi pregateste marinelul un tun de proportii, cu ocazia retragerii?

Sint liber sa terfelesc ceea ce aproapelui meu ii este sacru?

Sa fiu foarte bine inteles: sint oripilat de cele intimplate la Paris, fiindca niciodata, in nicio imprejurare, nimeni nu are dreptul sa ia viata cuiva. Cel putin asa ne invata crestinismul, cel atit de murdarit, atit de scuipat, atit de injurat de „jurnalistii” (?) de la „Charlie Hebdo”

“Sa nu ucizi”! – spune porunca a 6-a a religiei cu care libertarienii asa-zisului umor si-au facut bocancii. Cu trist umor le-a raspuns soarta!

Nu e lipsit de interes faptul ca macularea valorilor, principiilor si simbolurilor  crestine si musulmane nu se petrecea prima oara sau sporadic. Se pare ca era chiar o prezenta cvasipermanenta in “creatiile” caricaturistilor cu pricina, ceea ce deschide o noua perspectiva: aceea a faptului ca “productiile” lor
se si vindeau, deci aveau un public – tinta despre care ne putem pune intrebari destul de incomode, dar importante!

Pentru a raspunde, totusi, intrebarii din titlu, cred ca ar trebui plecat de la una din definitiile posibile ale libertatii: dreptul de a face absolut orice, atita vreme cit nu ingradesti sau lezezi, astfel, dreptul celui de linga tine de a face acelasi lucru. Privita prin aceasta prisma, batjocorirea valorilor spirituale ale altuia nu poate fi o exercitare a libertatii tale, nici macar a libertatii de exprimare, ca forma particulara de libertate.

Cit despre incercarea unora de a profita de destinul tragic al acestor oameni pentru a repune pe tapet asa-zisa lege „Big Brother”, ea este complet nejustificata! In primul rind, fiindca nu poti asigura un drept (la libera exprimare, chipurile) luind cetatenilor un alt drept ( acela la viata personala, la intimitate). In al doilea rind, fiindca atacul criminal din capitala Frantei nu a avut ca tinta dreptul la libera exprimare, asa cum se trimbiteaza. In al treilea rind, fiindca cel putin unul dintre atacatori ar fi trebuit sa fie, oricum, in vizorul celor in drept, anumite indicii clare fiind cunoscute de multa vreme. Asadar, se pare ca nu din cauza lipsei unei asemenea legi nu s-a putut preveni atacul. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca victimele atacului constientizau, ele insele, ca isi asuma, prin ceea ce fac, niste riscuri mari!

Poate ca evenimentele sint prea proaspete si informatiile confuze sau contradictorii. Probabil, in zilele urmatoare vor aparea elemente noi, de natura sa intareasca, sau poate dimpotriva, sa rastoarne, judecatile preliminare. Un lucru este, insa, clar: nu putem apara democratia cu mijloace nedemocratice!

Iohannis s-a intors la meditatii! Acum, insa, nu mai da, ci ia!

Dupa ce si-a luat tara inapoi, tovarasul politruc Iohannis, anticomunist PFA, si-a luat si meditator. Invidios, probabil, pe LUCRUL BINE FACUT, de MRU, cu averea Gojdu, cu tezaurul Romaniei de la Moscova sau rezervele de cupru ale tarii (problema pe care n-a mai apucat s-o finalizeze), Iohannis l-a chemat linga el pe omul de incredere al lui basescu. Va fi, fara indoiala, un alt lucru bine facut, mai ales ca e vorba de o functie onorifica. Adica neretribuita.

Aici, Iohannis a comis-o, probabil tot din goana nebuna dupa imagine. 

Findca, stie tot prostul, chiar si eu, adica, faptul ca nimic din ceea ce e gratis nu-i degeaba!

Si-atunci, cum si din ce va fi, totusi, platit MRU? Nu cumva din ... meditatii anterioare?